Articole Vinul, ca masinile second hand? Uneori, da!
27 Noiembrie 2009 - Cezar Ioan
Mi-ar placea sa spun ca, in
materie de vin, romanul e interesat de calitate. Ca stie ce-i place si ce nu, si
de ce. Ei, bine, nu-i adevarat! Cred ca astea-s doar fraze de marketing, menite
sa-l „unga“ putin pe consumator inainte de a fi inghitit, ca o felie de paine,
de „bunii capcauni“ din acest biznis. Cred ca mai degraba putini romani sunt
interesati de calitate desi, daca ar fi sa-i intrebi, sunt convinsi de
contrariu.
Stiu, asta suna ca dracu’! E politically incorrect sa gandim asta, daramite s-o mai si spunem. Si totusi... Nu sunt deloc multi cei in stare sa spuna de ce anume consuma un anumit vin la un anumit moment (adecvarea e mama intelepciunii, nu?!?). Si mai putini dintre semenii nostri sunt capabili sa descrie un vin, sa explice si sa transmita si altora motivele pentru care ei aleg un anumit produs.
De ce nu stiu romanii sa aleaga un vin bun de unul prost? De ce – de la cel care crede ca Sauvignon blanc e un „brand“ si pana la cel care comanda (adesea cu emfaza) un Davino ori Prince Matei, ca sa dau doar exemple de la noi din tara – aproape nimeni nu stie (si nici nu e interesat) din ce soi de struguri si din ce regiune provine vinul? De ce comanda lumea vin scump ca sa-l faca apoi sprit, cu apa sau cu pepsi? De ce vinul decent calitativ e mai scump la noi decat in alte tari? De ce, in 90% din cazuri, e riscant sa te bizui pe recomandarea ospatarului, la restaurant? De ce – chiar si in cazul unor oameni plimbati si educati prin lume – „tot vinul de tara e mai bun, bai“? Aparent, e vina consumatorului ca e nepriceput. In definitiv, daca vrea sa bea ceva bun, sa puna mana sa se informeze si sa plateasca pentru asta.
Punct!... Dar, fiindca deja am fost ireverentios si politically incorrect fata de consumator, imi permit sa nu pun punct aici. Ar mai fi „un mic ceva“ care merita mentionat (din nou): e si responsabilitatea celui care vrea sa vanda o marfa sa-i explice calitatile, pretul, deosebirile fata de alte marfuri de acelasi fel. Altfel, daca nu incearca sa-si educe piata, sa o creasca, sa se diferentieze de concurenta, nici n-are dreptul sa se vaicareasca. Aud des (din pacate, in special de la unii dintre putinii producatori orientati spre calitate): „Vinul meu e asa de bun incat calitatea vorbeste de la sine, cine nu vede asta e un tampit sau nu se pricepe!“. Ei, bine, ASTA e o tampenie! Iar acesti manageri ar putea invata cate ceva chiar si de la samsarii de masini din targuri, care au invatat sa lustruiasca o caroserie, sa-si caute un loc mai bun langa aleea principala si sa scrie pe masina ce dotari standard si ce optionale are.
Adauga comentariu
