De fapt, nu e singurul copil, e
doar cel de suflet, iar lui William Grant i se spunea „The Major“, nu „The
Captain“, dar ati prins ideea. La umbra castelului Balvenie din Dufftown si-a gasit
refugiul ultraradicalul Grant dupa 20 de ani de slujba la distileria Mortlach,
unde a pornit de jos si a ajuns director, dupa ce ratase, pe rand, o cariera de
cizmar si una de functionar public. Chiar in apropierea castelului, William
Grant si-a cumparat prima bucata de campie, a desenat cu propria mana planurile
pentru o distilerie si si-a fondat prima companie de scotch, in 1866.
Grant era cunoscut ca un individ teribil, cu o mana de fier, extrem de eficient in tot ceea ce facea, consumat atat de energie, cat si de ambitie, atat de intolerant in fata prostiei incat era acuzat de obtuzenie. Insa era, pe de alta parte, atat de protector fata de angajatii sai, incat legenda spune ca incepea sa fluiere foarte tare cate un cantec de fiecare data cand se apropia de un depozit de whisky, pentru ca cei care se dedadeau la degustari neautorizate din butoaie sa aiba timp sa se ascunda. A fost dedicat pasiunii sale pana in ultima clipa, conducand compania pana la moarte, in 1923, la venerabila varsta de 83 de ani. Dupa moartea sa, compania William Grant & Sons s-a dezvoltat enorm, ajungand una dintre cele mai mari de pe piata. Insa single-malt-ul Balvenie ramane o referinta pentru piata spirtoaselor de lux.
TRADITII, GUSTURI, CULORI
La fabricarea acestui whisky inca se folosesc cerealele incoltite pe o podea perforata, sub care arde mocnit turba (cam 15% dintre cantitatea totala de orz). Periodic, apar celebrele editii „single cask“, unele dintre cele mai valoroase si rare sticle, provenite din acelasi butoi (un single malt inseamna ca whisky-ul este produs la aceeasi distilerie, dintr-un singur tip de cereale, traditional orz, dar se poate si din secara, mai rar. „Malt“ desemneaza faptul ca boabele sunt incoltite). Printre ultimele lansari de acest tip, Balvenie a dat lovitura cu un lot de 83 de sticle de single malt de 50 de ani, din 1952, provenite din butoiul „#191“, care au avut un pret de raft de 6.000 de lire sterline.
Totusi, „single cask“ este o exceptie in productia de vin. Se practica destul de des mutarea licorii prin mai multe tipuri de butoaie, folosite anterior la producerea de vinuri de tip Porto sau Madeira, butoaie de rom sau de sherry. O linie foarte cautata de la Balvenie este, de altfel, DoubleWood, care porneste in maturare in butoaie de stejar simple, apoi este mutat in butoaie de sherry.
Se stie despre Balvenie ca isi protejeaza foarte dur whisky-urile de top si rar se intampla ca vreun butoi excelent sa ajunga pe mana imbuteliatorilor independenti, a broker-ilor sau a blender- ilor. Iar atunci cand se intampla, sefii de la Balvenie strecoara cateva picaturi de Glenfiddich in butoi, astfel incat acesta sa nu poata fi vandut decat ca „vatted“. Reciproc, licorile de top de la Glefiddich sunt „botezate“ cu doi stropi de Balvenie, in acelasi scop. Cele doua bauturi au si nume de cod – Burnside, pentru Balvenie-ul „lovit“, si Wardhead, pentru Glenfiddich.
BALVENIE SINGLE BARREL, 10 YEAR,
FOUNDER’S RESERVE
Culoare auriu-pai de intensitate medie, bogat, cu nuante de fructe, urme dulcege, usor afumat, cu corp plin si arome de fum si stejar in postgust. Urmele de sherry sunt aproape insesizabile, dar contribuie la rotunjumea gustului si la lungimea postgustului.
BALVENIE 12 YEAR, SINGLE BARREL,
DOUBLE WOOD
Auriu-ambra, un nas dominat parca de sherry, un corp alunecos si seducator, foarte complex si plin de detalii, cu un final electric, plin de caldura, extrem de lung si de bogat in nuante.
BALVENIE SINGLE BARREL, 15 YEAR
Auriu, cu nuante aproape rosiatice, un nas plin de fum, aproape dur, necesitand o jumatate de lingurita de apa pentru perceperea tuturor aromelor de fructe confiate, malt si feriga. In gura se simte mult diferit de asteptarile create de arome: alunecos, dulceag, cu note de alune de pamant, miere si fagure. In postgust apar chiar si nuante de migdale confiate, alaturi de cele lemnoase.
Adauga comentariu